Sari la conținut
Prima pagină » NOUTATI » Cine are nevoie de mai multa instruire SSM in munca pe santiere? Un paradox

Cine are nevoie de mai multa instruire SSM in munca pe santiere? Un paradox

  • de

Instruire SSM in munca pe santiere. Cine are nevoie de mai multa instruire SSM pe santiere?

Initial, am vrut sa scriu despre avantajele instruirii SSM pe santiere.

Scriind, mi-am dat seama pe de o parte ca aceste avantaje sunt atat de evidente incat este inutil sa le dezbatem, iar pe de alta parte, ca nu instruirea in sine este problema ci cei care au nevoie mai mare de instruire SSM pe santiere.

Experienta acumulta, de mine, pe multe sute de santiere coordonate SSM in mai mult de 30 ani de activitate, arata astfel:

 

Cu toate ca HG 300/2006 stabileste clar “Obligatiile angajatorilor”, in opinia si din experienta mea ANGAJATORII se situeaza pe primul loc in clasamentul celor care au cea mai mare nevoie de instruire SSM pentru munca pe santierele temporare sau mobile.

Lucratorii, pentru care toata legislatia stabileste in cea mai mare parte masuri de prevenire si protectie in sarcina Angajatorului, au cea mai “mica” nevoie de instruire SSM pe santiere. Ce inseamna “mica”, vom vedea mai departe.

Cei mai importanti actori in prevenirea accidentelor de munca in santier sunt sefii de santier si sefii de echipa. Dintre acestia, seful de santier are cele mai multe si mai importante responsabilitati, el fiind insa totalmente ignorat in HG 300/2006, aceasta functie fiind citata o sigura data la Art. 63 Al d) (si asta in mod eronat si insuficient). Deducem din textul hotararii ca seful de santier este asimilat altor decidenti din santier, dar in sectiunea respectiva lucrurile sunt “perfect” neclare.

Poate ca legiuitorul considera ca este de datoria angajatorului sa stabileasca sarcinile si raspunderile sefului de santier, ceea ce se face de multe ori prin intermediul unei decizii si fise de post absolut formale si lipsite de continut practic si aplicabil in santier.

Mai ramane in discutie Planul (propriu) de securitate si sanatate care ar putea stabili atributiile si raspunderile sefului de santier la nivelul contractorului. Dar si aceste Planuri sunt atat de frecvent trase la indigo (copiator), astfel incat, de obicei, nici macar nu fac referire la santierul in cauza si cu atat mai putin la seful de santier.

Seful de echipa este cel care raspunde in mod direct de lucratori. In mod paradoxal, acest personaj omniprezent in santier este ignorat in legislatie. El este prezent permanent la locul de munca impreuna cu lucratorii pe care ii conduce, ceea ce nu se poate spune despre Beneficiar, Managerul de proiect, Angajator si uneori, din pacate despe seful de santier.

In cadrul sedintelor de management se dau dispozitii care uneori sunt in totala contradictie cu cerintele minime de securitate si sanatate prin doua mecanisme:

  • Ignorarea completa a subiectului SSM;
  • Prin masuri de accelerare a ritmului lucrarilor fara a se tine cont in nici un fel de riscurile suplimentare la care sunt expusi lucratorii.

Combinarea acestor “conceptii” conduce la atitudini si situatii deosebit de periculoase

Si acum sa ii luam pe rand.

Mai intai sa intelegem ca nevoia de instruire are o latura calitativa si una cantitativa.

Daca la nivelurile superioare de management predomina latura calitativa a instruirilor, la nivelul lucratorilor cantitatea informatiilor de calitate trebuie sa fie una cat mai constanta in sensul repetarii si continuitatii instruirilor cu o frecventa suficienta.

La ce ma refer cand vorbesc despre latura calitativa? Raspunsul este simplu si, daca ai participat la instruiri il intuiesti.

De cele mai multe ori, instruirea in domeniul SSM este perceputa de intelectuali ca o pierdere de timp chiar din cauza celor care fac instruiri si “concep” materialele de instruire. Cei mai multi se limiteaza la a citi in fata unui auditoriu nereceptiv niste texte seci din legislatia si asa greoaie, carora numai o interpretare in dinamica santierului le poate da viata si continut relevant pentru managerii preocupati de cu totul altceva decat SSM.

Asadar,  managementul trebuie instruit prin adaos de multa inteligenta, prin ridicarea stachetei la nivelul lor de inteligenta si preocupare.

In principiu, acestia cunosc faptul ca au obligatii si raspunderi dar, nu stiu cum pot sa si le indeplineasca practic, consecvent si eficient economic, integrand in time-sheet-ul lor aceste teme fara sa le fie afectata productivitatea strict profesionala.

Prin punerea in planurile de management a actiunilor practice de SSM, reusim sa intelegem si sa implementam majoritatea masurilor care conduc la respectarea cerintelor minime de securitate si sanatate in santiere.

Managementul ar trebui sa CONSTIENTIZEZE inca din faza de proiectare ca nu exista munca fara riscuri si nici riscuri care nu pot fi controlate. Aceste mecanisme de control al riscurilor conduce in mod obligatoriu la cresterea nivelului de securitate prin eliminarea ricurilor ce pot fi eliminate sau diminuarea la un nivel acceptabil al celorlalte riscuri.

Ca orice lucrare in santier, lucrarile si masurile tehnice colective, individuale si cele organizatorice necesita buget. Acest buget nu este unul de cheltuieli, el ar trebui contabilizat la investiii pentru ca exercitiul lui pe durata santierului conduce la importante economii si creste eficienta muncii in toate sectoarele prin mecanisme subtile dar cuantificabile.

Asadar, managementul nu numai ca trebuie sa fie pus in tema de un coordonator de nivel superior in domeniul SSM pe santiere dar, managementul beneficiarului si proiectantul constructiei ar trebui sa solicite coordonatorului informatii si participare la constructia bugetului de executie al santierului.

Participarea coordonatorului fazei de executie la sedintele tehnice si de management este o cerinta majora!

De cele mai multe ori, coordonatorul SSM nu este invitat la acest intruniri care stabilesc ce, cum si in ce ritm se lucreaza, ce se modifica, ce se adauga, ce utilaje si alte echipamente de munca se aduc in santier, etc. Toate aceste decizii si planificari de regula, nu sunt aduse la cunoastiinta coordonatorului SSM. Astfel, coordonatorul nu mai coordoneaza, pentru ca nu are cum. El va face o serie de alte activitati cerute de lege care ii acopera contractul si ii justifica indeplinirea atributiilor. Efectul concret in sigurantra santierului este diminuat catre zero, managerii primesc niste rapoarte redundante si de cele mai multe ori repetate inutil.

La nivelul managementului coordonarea SSM presupune in primul rand introducerea coordonatorului in echipa de management la modul real, invitarea acestuia la sedintele de management al santierului, alocarea bugetului necesar pentru masurile de securitate si sanatate, informarea coordonatorului in prealabil cu privire la orice masura tehnica sau de alta natura care se decide in santier in afara sedintelor de management, aplicarea prin implementare a masurilor stabilite in materia SSM, implicarea managementului in disciplinarea contractorilor prin masuri administrative prevazute in contracte, conventii SSM si legislatie. Toate acestea sunt conoscute si pot fi implementate de coordonatorul SSM al santierului cu conditia ca Beneficiarul si Managerul de proiect sa stie si sa doreasca aceasta implementare.

Despre instruirea sefilor de santier, sefilor de echipa si lucratorilor vom discuta pe larg in blogul urmator.

Traian Marinescu

Coordonator de securitate si sanatate pe santiere temporare sau mobile de nivel superior, conform HG 300/2006.